Proiectul redefinirii spaţiilor expoziţiei de bază s-a extins şi la Castelul Peleş. Urmare a cercetărilor de specialitate din arhive privind furnizorii Casei regale, mişcării pieselor de patrimoniu şi nu în ultimul rând, a fotografiilor-martor, încăperile din castel sunt îmbogăţite cu bunuri culturale care completează datele despre fenomenul istorist al sfârşitului de secol XIX, din reşedinţa regală. Perioada până în anul 1883 ajungând la 1906, privind încăperile de la parter, este definitorie pentru contribuţia ebenistului Heymann din Hamburg şi pentru sublinierea criteriilor estetice ale comanditarilor, CaroI I şi Elisabeta.

 

Sala veche de muzică situată la parterul clădirii a fost construită în anul 1883 în stil renascentist german. Transformată în 1906, încăperea păstreză decoraţia germană a vechiului ansamblu, fiind utilizată la seratele muzicale şi mai târziu, ca salon literar al poetei Carmen Sylva. Se disting vitraliile policrome, executate în atelierele Zettler, ilustrând elemente din basmele româneşti: legenda în versuri Înşir-te mărgărite, culeasă de Vasile Alecsandri, legendele Ana Doamna şi Ciocârlia, într-o interpretare stilistică şi cromatică germană. Suita de pânze cu personaje alegorice ale unor vechi legende interpretate de Carmen Sylva, constituie lucrări ale pictoriţei germane Dora Hitz, reprezentantă a simbolismului. Piesele care amintesc de serile muzicale la castel sunt orchestrionul executat de atelierele Welte&Sohne, din Freiburg, datat 1890, piesă unicat în lume, pianul cu coadă C. Bechstein, vioara şi partiturile muzicale ale reginei. Portretul expus pe şevalet subliniază moda de la Curte a acelor timpuri: costumele populare erau la mare preţ, purtate atât de domniţele pământene, cât şi de suverană. Autorul lucrării Elisabeta în costum naţional  este americanul G.A.Healy, datare 1872, Roma.

 

Sufrageria este amenajată ca pentru primirea membrilor Casei regale la ceremonialul mesei: un serviciu de masă şi de ceai-cafea, din porţelan de Rosenthal, cu decor în camailleux albastru şi borduri în foiţă de argint, în stil Chippendale, tacâmuri din argint, pahare din cristal Moser Karlsbad, sticlă de Boemia. 

 

Sala nouă de muzică situată la etajul întâi al castelului a fost concepută iniţial ca sală destinată audiţiilor muzicale. În 1910, la comanda regelui Carol I, a fost amenajată să adăpostească tezaurul Coroanei .Din această perioadă datează vitrinele sălii în care sunt expuse astăzi piese de artă extrem - orientală:vase de grădină din ceramică chinezească, piese Celadon din sec. al XVIII-lea, faianţă japoneză de Imari şi Arita, vase persane pentru grăsimi, din sec. XVII - XIX. Mobilierul este prezent prin valoroasa garnitură din lemn de tek, o dantelărie cu decor extrem oriental, primită de Carol II în timpul călătoriei în jurul lumii din anul 1920, din partea maharajahului de Kapurthala (India).