Proiectul de reamenajare a ansamblului decorativ din interioarele Castelului Pelişor are ca punct de plecare finalizarea cercetărilor documentare din arhivele M.N. Peleş şi a fondului regal de la Arhivele Statului Bucureşti.

Specialiştii muzeografi au studiat si structura caracterială a reginei Maria, care,  neinteresată de armonizarea ornamentelor la realitatea contextuală, s-a preocupat în mod special de efectul estetic, acesta fiind motivul pentru care ea nu a întrezărit nici o ciudăţenie în combinarea obiectelor aparţinând unor religii şi ţări diferite, atâta vreme cât ele se potriveau în concepţia ei de armonie artistică generală.

 

Gustul ei personal şi dragostea pentru obiectele de Artă 1900, artă orientală, pentru exotism şi bizarerii, făcea parte din sufletul său de artistă, din originalitatea sa.

                       

Urmare studiilor realizate, a fost posibilă redefinirea unor spaţii din expoziţia permanentă, încercându-se personalizarea acestora printr-o etalare adecvată a obiectelor identificate.

 

 CAMERA DOMNIŞOAREI MILNE

În această încapere a locuit domnişoara Leile Milne, fostă guvernantă în familia ducelui de Connaught, angajată de Maria pentru educarea fiicei sale, prinţesa Elisabeta.

Decoratia în fix şi mobilierul, în stil Secession, provin din atelierele ebenistului vienez Bernhard Ludwig. 

Arta plastică este ilustrată de un pastel al lui Raffael Schuster Woldan, reprezentând-o pe prinţesa Elisabeta, de uleiul pe pânză semnat de N. Grant “Fetiţă între flori” şi de două basoreliefuri în bronz, alegorii ale simţurilor “Văzul” şi “Auzul”, creaţii ale lui Oscar Gladenbeck.

Piesele de artă decorativă sunt realizate la începutul secolului al XX-lea, în ateliere din Copenhaga. 

 

În anul 1904, regele Carol I l-a numit ca preceptor al tânărului principe Carol, fiul cel mare al cuplului Ferdinand - Maria, pe Arnold Mohrlen, un elveţian morocănos, pasionat de botanică, biblie şi idealurile republicane ale ţării sale. Încă de pe vremea Ecaterinei cea Mare, membrii caselor domnitoare europene importaseră intelectuali elveţieni pentru a-i instrui pe moştenitorii lor.

Interiorul, sobru şi puţin confortabil, este decorat în stilul Neorenaşterii germane, cu mobilier din lemn de stejar marchetat, executat la sfârşitul sec. al XIX-lea, în ateliere germane.

Ca artă decorativă se remarcă serviciul pentru lavoar, din faianţă, lucrat în atelierele englezeşti Wedgwood.

Arta plastică este prezentă prin două cromolitografii de secol XIX, ce înfăţişează peisaje veneţiene. 

 

În arhitectura interioară a ansamblului se recunoaşte concepţia arhitectului Karel Liman, prin jocul liniilor curbe şi prin utilizarea lemnului de brad la coloane şi ancadramente.

Decorat în stilul Renaşterii italiene târzii, apartamentul expune mobilier din lemn de nuc şi stejar, piesa cea mai importantă fiind patul, realizat la sfarsitul sec. al XVI-lea, în atelier italian. Covoarele, ce datează din a doua jumatate a sec. al XIX-lea, provin din celebre centre din Orient: Tebriz, Shirvan, Hamadan, Belucistan.       

Arta plastică este prezentă printr-un ulei pe panel, copie dupa Lucas Cranach executată de Georg Bregenzer, în anul 1881.

Plăci decorative din faianţă pictată policrom cu scene mitologice (“Judecata lui Paris”) sau biblice (“Moise scoţând apă din stancă”), realizate la sfârşitul sec. al XIX-lea în Atelierele Alberto Issel din Genova şi vase Ginori completeaza în mod fericit interiorul.  

 

 

La 9 ianuarie 1900, la Gotha, Maria a născut cel de-al treilea copil al său, o fetiţă, care a fost, după cum spune ea “un copil al bucuriei şi al soarelui...mai mult decât o mângâiere, o revelaţie...o solie de pace şi de nădejde” A fost botezată Maria, după mama, bunica şi srăbunica ei şi a fost alintată Mignon. A devenit, prin căsătoria cu Alexandru I, în 1923, regina Yugoslaviei. 

Decoraţia acestui interior îmbină funcţionalitatea mobilierului vopsit alb, creat de August Bembé din Mainz cu farmecul pieselor de artă decorativă şi artă plastică: scene de basm, create de H. Lefler din Viena, fotografii de epocă, reprezentând-o pe Mignon copil sau pe regina Maria, în rame create chiar de ea, vase din sticlă sau porţelan lucrate în ateliere franceze.  

 

Preocupările artistice ale Mariei erau binecunoscute, astfel încât amenajarea unui interior din castelul Pelişor ca atelier de creaţie nu a surprins pe nimeni. A fost ales un spaţiu cu imense ferestre poziţionate spre nord şi dotat cu tot ce era necesar: şevalet, mese de lucru cu blat de faianţă, paletă şi pensule pentru pictură. Nu întâmplător, “studioul” se află vis-à-vis de camera Victoriei –Melita. Cele două surori, împreună cu ducele Ernst de Hessa, petreceau multe ore experimentând noi forme pentru obiectele pe care le creau cu multă bucurie, la Pelişor sau la Darmstadt.

Vocaţia reginei Maria pentru tot ce este frumos, plăcerea de a picta sau de a crea decoraţii au făcut să lase în urmă numeroase opere de artă, ce îmbogăţesc patrimoniul naţional.

 

 

Piesele de mobilier din lemn de nuc, cu motive specifice şi intarsii în sidef, vasele din bronz şi alamă, covoarele, cu motive antropomorfe sau geometrice, sugerează lumea plină de fast şi mister a Orientului.

În primii ani ai secolului al XX-lea, ebeniştii europeni creează ansambluri de mobilier în care regăsim spiritul ludic al universului copilăriei, cum este mobilierul din nuiele, vopsit alb din această încăpere. Asemănător unui interior pentru păpuşi, acest spaţiu era preferat pentru joacă de prinţi şi prinţese.

Arta plastică ilustrează, prin tematică, ataşamentul copiilor pentru libertate, pentru spaţiile neîngrădite de pe mări sau din văzduh.

 

În ansamblul castelului se remarcă reamenajarea sufrageriei de la parter (vezi imagine ataşată).